Despre carte: 1978 / ...Această fermă avea un aspect nelocuit, cu casa sa joasă îndreptată spre drum, cu un zid orb. Grilajul de la poartă, demult inutil și dărăpănat, era rupt, dar deasupra arcului se mai vedea încă rămășița stemei, spălată de nenumărate ploi. Această stemă mi s-a părut cunoscută, la fel ca și jumătățile cochiliilor de piatră în care era fixată. Am intrat pe poarta deschisă. Acum, spre surprinderea mea, am auzit un scârțâit ușor, măsurat... Scârțâitul s-a făcut dintr-o dată mai distinct, iar în tufișuri am prins leagănele uniforme ale unui leagăn sau ale unei scânduri legănate. Acum eram atât de copleșită de curiozitate încât m-am repezit pe poartă spre leagăn. Chiar în acel moment, cineva a strigat: „Nettie!” De pe vremea școlii, nimeni nu m-a mai strigat cu acest nume.…